Lupta

La a doua mea intalnire a grupului Alcoolicilor Anonimi Redivivus, luni seara, am intarziat de asemenea deoarece termin munca la ora 17 cand incepe sedinta AA. Tocmai intram si Mishu spune: „Vorbim de lup si lupu-i la usa“. Grupul era adunat intr-o alta incapere decat cea de data trecuta, mai mica dar parca mai intima iar pe masa se afla primul articol scris de mine despre Alcoolicii Anonimi.
-Am crezut ca fie esti poet fie esti scriitor, a zis cineva. Dupa fetele lor am inteles ca le-a placut ce au citit desi aveam emotii ca unele cuvinte folosite de mine s-ar fi putut sa-i doara. Insa pareau bucurosi.

Intrebari
Mi-au oferit cel mai bun loc din incapere si abea m-am asezat ca d-na Cristina a dorit sa ma intrebe ceva:
-Spuneti-mi sincer, ati avut cumva la dvs. data trecuta un aparat de inregistrat?
In sinea mea putin m-am speriat. Oare am lasat impresia prin acest articol ca ii inregistrez? Oare se vor mai deschide fata de mine in continuare sau voi fi catalogat un „turnator“ in fata opiniei publice? Ce am gresit? Stiu ca inainte de a veni la prima intalnire am intrebat-o pe Gabriella daca s-ar putea inregistra video intalnirea. Intrebarea mea a iritat-o destul de mult si mi-a raspuns ca acest lucru este INTERZIS cu desavarsire la intalnirile AA. Mi-am dat seama ca este asa pentru ca ei insisi se autointituleaza ANONIMI. Atunci ma intrebam daca nu cumva am gresit ca le-am pus in articol numele mic si le-am deconspirat anonimatul. Insa, mi-am raspuns ca tocmai prin mentionarea doar a numelui mic se pastreaza anonimatul. Avand toate acestea in minte am raspuns Cristinei:
-Nu, nu am avut nici un aparat de inregistrat si stiu ca acest lucru e interzis.
-Iti multumesc pentru sinceritate a spus dansa dar am fost uimita cat de amanuntit ai relatat intalnirea si m-am gandit ca poate ai inregistrat-o. Daca este asa ca nu ai avut un reportofon inseamna ca ai o capacitate foarte mare de memorie.
-Multumesc pentru compliment, am raspuns. Incepeam sa imi revin din emotia primei intrebari directe puse de un AA.
Capatand curaj am spus ca as dori sa pun si eu o intrebare. Fiindca mi s-a permis, am rostit-o:
-Eu am citit in cartea Alcoolicilor Anonimi ca unul din pasii cheie in restabilirea unui alcoolic este credinta in Dumnezeu sau in Puterea Suprema. Iar eu nu prea am auzit data trecuta vorbindu-se despre Dumnezeu cu exceptia rugaciunii Tatal Nostru de la sfasit.
Mishu ma corecteaza: „In carte se vorbeste de o Putere Superioara (nu Suprema)“.
-Am observat in The Big Book ca relatia cu aceasta Putere Superioara este baza refacerii alcoolicilor, este un element central, am continuat eu.
Gabriella ma corecteaza:
-Sunt mai multi pasi, acesta este doar unul din ei.
-Poate ca ar fi trebuit sa vorbim mai mult despre aceasta, spune cineva din grup.

Pace in suflet
Apoi d-na Margareta se pregateste sa citeasca din materialul pregatit pentru ziua respectiva cand cineva spune:
-Avem o traditie in intalnirile noastre, materialul de citit la inceput pentru linistirea sufletului, si prin aceste intrebari la deschidere a fost perturbata traditia...
Intr-adevar, mi-am dat seama ca acei oameni au venit acolo sa gaseasca ceva linistitor in lupta pe care o aveau de dus. Iar curiozitatea mea manifestata prin intrebari, a facut ca unii sa se simta inconfortabil in asteptarea cuvintelor care sa le aduca pace, cuvinte care intarziau sa soseasca din cauza intrebarilor.
S-au citit apoi cateva paragrafe insa mintea imi zbura la alte intrebari si pur si simplu nu am retinut ce s-a citit in la inceput.

Prezentarile
Apoi a venit momentul in care fiecare se prezenta:
-Sunt Cristina si sunt alcoolica.
-Sunt Mishu si sunt alcoolic.
-Sunt Gabriella si sunt alcoolica.
Marius lipsea. La fel si doamnele de data trecuta.
Doamna Margareta il intreaba atunci pe unul din participanti care era in grup pentru a doua oara, cum s-a simtit in mijlocul lor si de ce a revenit in grup. Tanarul de 37 de ani care vizitase grupul AA data trecuta raspunde:
-Mi-a placut aici si de aceea am revenit. Nu ca cineva m-ar putea obliga sa vin aici, ci mi-a placut. Daca nu imi placea nu veneam. Eu am doar o singura problema: fosta sotie nu imi permite deloc sa vad copilul si a gasit motiv ca seara mai beau cate un pahar de bere, fara sa ma imbat insa.
Atunci intervin in discutie ceilalti alcoolici si il intreaba cate ceva pe oaspete pentru a vedea daca acesta constientizeaza situatia grava in care se afla.
-De ce bei? Il intraba cineva.
-Dupa ce termin serviciul merg si eu intr-un bar si beau un pahar cu cineva ca sa nu fiu singur. Acasa sunt toata ziua cu mama si mai ies si eu cu pretenii. Nu fac insa nici un rau nimanui.
La fiecare intrebare noua, el are un raspuns iar senzatia pe care am avut-o la raspunsurile sale este ca nu considera ca problema sa ar fi foarte grava. Doar ca a venit acolo pentru ca s-a simtit bine data trecuta.
Atunci doamna Margareta il intreaba daca e constient ca sufera de boala alcoolismului.
-Da, raspnde dumnealui, am o problema, sunt bolnav. Insa niciodata nu am fost violent. Fiindca sotia dorea sa traiasca cu actualul ei concubin a gasit motiv ca eu beau seara un pahar de bere. Dar si ea bea si asta nu era o problema pentru ea. Eu beau doar un pahar, seara. Insa patronul barului la mare merg bea in fiecare zi cate 2-3 litrii de tarie, nu de bere, cum beau eu. Si nu are nici o problema.
Am vazut ca nu se ajunge la nici un rezultat cu intrebarile puse de ceilalti noului venit si am cerut si eu permisiunea sa ii pun o intrebare:
-Ai spus ca esti alcoolic. Prin ce se manifesta boala ta?
-Prin aceea ca eu trebuie in fiecare seara sa beau un pahar de bere. Am masura mea. Am fost si abstinent odata, a durat sapte luni. Dar nu ma pot abtine de la acel pahar de bere seara.
-Isi face ritulaul conchide doamna Margareta. Dumneata insa ai recunoscut ca ai o problema, esti alcoolic. Avem insa aici intre noi si un alt domn (aratand catre un barbat mai in varsta de langa usa) care nu considera ca are vreo problema. Dumnealui a fost trimis de biroul de probatiune de pe langa judecatorie sa participe la intalnirile Alcoolicilor Anonimi cel putin de doua ori pe luna ca o pedeapsa la fapta care a facut-o omorind pe cineva datorita alcoolului din sange. Cat alcool ai avut atunci cand ai avut accidentul?
-Ei au scris in raport ca aveam 2,5 la mie.
-Foarte mult, se mira Mishu.
-Eu insa nu sunt alcoolic ca altii, nu ma imbat prea des, zice dumnealui. S-a intamplat atunci ca eram baut si am avut accident.
Omul parea sincer. Nu constientiza problema sa. Atunci d-na Margareta gaseste ca ar fi folositor sa citeasca un alt articol pentru dumnealui:

„Ce este alcoolismul?
Asociatia Medicala Americana a recunoscut alcoolismul ca o boala care poate fi stopata dar nu tratata. Una din simptome este dorinta incontrolabila de a bea. Alcoolismul este o boala progrsiva. Cat timp alcoolicii continua sa bea, nevoia lor de a bea se va inrautati. Daca boala nu e stopata, ea poate duce la pierderea sanatatii mentale sau moarte. Singura metoda de a ameliora boala este cea a abstinentei totale. Alcolismul este o boala pe viata. Chiar si dupa ani de abstinenta, alcoolicul nu isi va mai putea controla bautul, odata ce a inceput sa bea.“
Daca doresti sa citesti intreg articolul fa click aici (am sa il scriu in curand).

Credinta in Dumnezeu
Intalnirea s-a terminat parca mai repede decat data trecuta. Nu l-am vazut insa in acea seara la intalnirea AA pe Marius, inginerul. Are probleme (cu bautul) oare? Inainte de a ne desparti, conform traditiei, ne-am ridicat in picioare, ne-am tinut de maini si d-na Gabriella a rostit rugaciunea Tatal nostru. La precare d-na Cristina imi spune:
-Cred ca ait avut dreptate in legatura cu credinta in Dumnezeu. Noi alcoolicii credem in Dumnezeu insa de multe ori il uitam pe Dumnezeu.
-Te rog sa vorbesti doar in numele tau, o intrerupe cineva.
-Da, ma corectez. Eu, desi cred in Dumnezeu, totusi de multe ori il uit pe Dumnezeu.
-Eu nu il uit niciodata pe Dumnezeu, intervine Mishu. Sunt constient tot timpul de ajutorul Lui.
-Da, am aprobat-o si eu pe d-na Cristina. Si eu cred in Dumnezeu si uneori il uit. De exemplu, daca in vreo ocazie, spre a iesi din situatie, am spus o miniciunica, in acel moment l-am uitat pe Dumnezeu si m-am departat de El.

Lupta
In timp ce ne indreptam spre usa, Mishu imi spune: „S-au perindat pe aici pana acum inca vreo treizeci de persoane, au avut entuziasm la inceput iar apoi au incetat sa vina“. Intr-adevar, e o lupta, gandesc eu. E o lupta crancena, pe viata si moarte, pe care noi, ceilalti nu o pricepem. E lupta intre vointa omului si acel drog care a pus stapanire pe el si i-a deteriorat centrul de comanda, centrul vointei.
Intalnirea a durat extrem de putin. Desi ca numar total de minute a fost cam la fel ca data trecuta, timpul a trecut mi se pare mult mai repede. Oare participarea mea la aceste intaliniri nu poate deveni si pentru mine un drog? Am urcat in masina si am plecat sa il iau pe fiul meu de la scoala. In masina ceva ma indemna sa il sun pe Marius, inginerul. Vroiam sa ii spun ca i-am simtit lipsa.
-Buna seara Marius. Sunt Vali.
-Buna seara. Care Vali? Cunosc doi de Vali.
-Sunt acel Vali care a fost joia trecuta la intalnirea Alcoolicilor Anonimi pentru prima data. Am fost si in seara asta si nu te-am vazut. As fi vrut sa vorbesc cu tine.
In partea cealalta se aude aceeasi voce, putin ragusita, care mi s-a parut inca de data trecuta a fi a unui barbat de 50 de ani.
-Nu am putut sa vin in seara asta. Sunt singur si imi pregatesc ceva de mancare. Sti cum este sa fii fara sotie: trebuie sa ti le faci toate singur. Dar eu sunt un om puternic, sunt mai puternic decat CEL MAI PUTERNIC om de pe pamant....
In timp ce incheiam (politicos) convorbirea invitandu-l sa revina la grup joia viitoare ma gandeam la ultimele cuvinte spuse la despartire de doamna Margareta:
-Doamne, ajuta-ne sa rezistam pana joi...